Aparitia limbajului Pascal este un rezultat al conceptelor dezvoltate ca urmare a crizei programarii ce caracteriza domeniul programarii calculatoarelor la sfarsitul anilor ’60. In aceasta perioada, raspandirea pe plan mondial a prelucrarii automate a datelor a cunoscut o extindere remarcabila, trecandu-se la abordarea si rezolvarea unor probleme din ce in ce mai complexe. Programele mari asociate acestor probleme s-au complicat in asa masura incat au devenit foarte greu accesibile, chiar si pentru autorii lor. Intelegerea, depanarea si dezvoltarea unor astfel de programe prezinta dificultati majore. Limitarile limbajelor de programare cu larga utilizare in epoca (FORTRAN, COBOL etc.), dublata de inexistenta unor principii clare, care sa impuna o disciplina a programarii, au favorizat in mare masura programarea empirica. Ca raspuns la cerinta de elaborare a unei metodologii generale de dezvoltare sistematica a programelor s-a cristalizat metoda proiectarii si programarii structurate.
Un program structurat este constituit din unitati functionale bine conturate, ierarhizate conform naturii intrinseci a problemei. In interiorul unor astfel de unitati, structura se manifesta atat la nivelul actiunilor (instructiunilor), cat si al datelor.
Programarea structurata este o metoda independenta de limbajul de programare, actionand la nivelul stilului de lucru. Totusi, practica a demonstrat ca limbajul de programare poate inlesni in mod hotarator realizarea desideratelor evidentiate. Limbajul Pascal reprezinta un exemplu edificator in acest sens. El a aparut intr-o forma preliminara in 1968, autorul sau fiind profesorul elvetian Niklaus Wirth. Numele limbajului a fost ales ca un omagiu adus marelui matematician, fizician, filosof si scriitor francez Blaise Pascal (1623-1662), primul care, in 1642, a inventat o masina de calcul. Dupa o faza de dezvoltare extensiva, un prim compilator devine operational in 1970, limbajul fiind publicat in 1971. Interesul trezit de aparitia sa a condus la necesitatea unor consolidari ale limbajului, finalizate prin publicarea in 1973 a unui raport revizuit, in care se realizeaza o definire a formei de referinta numita Pascal Standard, redactata ulterior conform normelor ISO si devenita baza comuna pentru diverse implementari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu